“Sunday is for baking” … E un fel de slogan pe care mi l-am însușit de ceva timp. Îmi dedic finalul de săptămână pentru teste, încercări, gusturi noi. Unele mai complicate care îmi provoacă tehnica, altele mai simple, dar care mă stârnesc prin aspect. Muffins intră în a doua categorie. Nu sunt greu de făcut, dar sunt addictive. Adică, odată ce mănânci unul simți că trebuie să termini tava. Și sunt genul ăla de desert pe care nu ai cum să îl ratezi sau să fie refuzat. Le zic muffins pentru că nu știu cum aș putea să le zic în română. Mi se pare că numele le definește nu numai aspectul, ci și gustul. De la un muffin mă aștept să fie pufos, uriaș, dulce, mă aștept la răsfăț și potolirea  poftelor.

Pe Internet zice că muffin vine fie din franceză ( moufflet = pâine moale), fie din germană (muffe = numele unei prăjituri). Cert e că americanii și britanicii l-au făcut faimos, deși prin rețete diferite. Un muffin american e mai aerat, mai aproape de prăjitură și presupune praf de copt sau bicarbonat în aluat, în timp ce un muffin britanic e mai aproape de o pâinică și presupune folosirea de drojdie.

S-ar zice că la ceva atât de simplu nu e nevoie de trucuri. Ce am învățat eu? Că e bine să cerni făina și praful de cop împreună și că e bine să nu amesteci prea mult aluatul pentru că va rezulta o textura densă în prăjiturica finală, că nu e bine să umpli prea tare golurile din tava cu aluat și că e bine întotdeauna să folosești hârtii speciale sau hârtie de copt.

Rețeta de față va părea puțin ciudată, mai ales la final când tot aluatul va avea o consistență densă, lipicioasă și se va lăsa cu greu pus în tavă. ( my method: cu 2 linguri).

Începe cu 300g făină cernută într-un bol, împreună cu 5 lingurițe praf de copt și 75g unt rece tăiat cubulețe, fărâmițat cu degetele în făină până când se rupe în bucățele mărunte.  Peste ele vin 100g zahăr și 160g ciocolată cu lapte tocată (nu prea mărunt).

Peste toate astea se toarnă 125ml lapte amestcat cu 125g iaurt, 2 ouă și 1 linguriță extract de vanilie. Se amestecă ( nu prea mult, ca să nu deranjezi aluatul) și rezultă o chestie foarte densă și lipicioasă pe care o așezi cu lingura într-o tavă de brioșe (de 12 bucăți). Recomand fabricarea unor învelișuri de hârtie mai înalte (din pătrate de hârtie de copt cărora le dai formă pe o doză de suc) pentru că muffinșii ăștia se vor umfla atât de tare, încât din hârtiile obișnuite de brioșe vor ieși din forme.

I-am copt 20 minute la 200C (cuptor cu ventilație). Sunt minunați când încă sunt calzi. Sunt buni la ceai a doua zi.

Rețetă inspirată din Bake.