Sunt câteva locuri din țara asta care pur și simplu mi s-au lipit de suflet. Și mi-au rămas acolo pentru oameni, case, mâncare, chiar și pentru câte un petec de cer sau de iarbă, pentru vreun miros sau gust pe care l-am simțit. Așa mi-a fost și cu Transilvania vara asta. Și nu orice colț al ei, ci zona aceea liniștită și primitoare a satelor săsești, cu locuri unice desprinse parcă din cărțile poștale.
În vechea zonă a sașilor am descoperit nu numai peisaje frumoase, ci și câteva conace restaurate autentice care pot fi oricând un loc unde să îți tragi sufletul, dar și casa unor surprize culinare. Sunt multe povești frumoase spuse în farfuriile pe care gazdele ți le pun în față aici. S-au străduit să le păstreze aroma locală folosind ingredientele din zonă, alcătuind meniuri care păstrează farmecul locului și care te îndeamnă să trimiți și alți călători să le încerce.
De altfel, după experiențele culinare din această zonă a conacelor, am rămas în gând cu o prăjitură care mi-a amintit puternic de copilărie. Mi-a folosit drept inspirație și am refăcut-o într-o altă formă. Rețeta mea, pe care o găsești mai jos, va fi o bucurie pentru oricine apreciază gustul de nucă și ciocolată.
Știu sigur că în zona saseasca a Transilvaniei mă voi mai întoarce. Iar dacă îți dorești să ajungi acolo pentru prima oara sau să o revizitezi, lucrul ăsta s-ar putea întâmpla mai repede decât crezi. Tot ce trebuie să faci este să te înscrii în campania Zile de Poveste de la Morărița, prin care poți câștiga una din cele 9 excursii în cele mai frumoase conace din România, cele mai multe în această parte minunată a Transilvaniei. Toate detaliile despre înscrieri și campanie sunt în pachetele de strudele Morărița. Tot ce trebuie sa faci este sa cumperi ștrudelul, să trimiți codul din pachet prin SMS la 1850 sau să înscrii codul pe site.
Partea frumoasă e că și pentru cei care nu vor câștiga o excursie există șansa unui premiu: un coș de picnic, complet utilat, în care pot intra toate bunătățile pe care vrei să le iei de acasă atunci când vei ieși la iarbă verde, inclusiv
strudelul cu fructe de la Morarita, la care poți adăuga un ganaș de ciocolată așa cum vei găsi la tarta de mai jos.
Tartă cu cremă de nuci, ciocolată și zmeură
Ingrediente pentru o tartă cu diametrul 20cm:
1 pachet aluat fraged Morărița
Pentru cremă:
- 125g unt (82% grăsime)
- 125g zahar pudră
- 125g nuci măcinate fin
- 2 ouă
- 25g cacao
- 1 lingură rom/coniac
Pentru ganaș de ciocolată amăruie:
- 200g ciocolată amăruie (55% cacaco)
- 100g smântână lichidă pentru frișcă (32% grăsime)
- 20g unt
- zmeură proaspătă
Mod de preparare:
Lasă aluatul fraged să se decongeleze la temperatura camerei timp de câteva ore. Când e gata să fie folosit, scoate-l din ambalaj, îndepărtează hârtia de copt și așează-l într-o tavă de tartă cu diametrul 20cm.
Presează bine pe baza și pereții tăvii și taie marginile în exces cu ajutorul unui cuțit. Pune tava la rece, în frigider, cât timp pregătești crema cu nucă.
Pentru cremă ai nevoie de unt moale, lăsat să se încălzească la temperatura camerei timp de cel puțin 30 de minute. Pune untul împreună cu zahărul pudră cernut într-un bol și mixează-le până când obții o cremă. Adaugă nucile măcinate fin și cacaua și încorporează-le. La final adaugă ouăle și o lingură de rom sau coniac.
Mixează din nou ca să obții o cremă omogenă.
Toarnă crema în tava în care ai așezat aluatul de tartă, nivelează și pune din nou la rece cât încălzești cuptorul.
Coace tarta la 180C, timp de 25-30 minute, până când crema se întărește și se rumenește. Scoate tava din cuptor și lasă tarta să se răcească. Trebuie să aștepți măcar 2-3 ore pentru ca aceasta să fie pregătită să primească deasupra ei ganașul de ciocolată.
Când tarta s-a răcit, mărunțește ciocolata și pune-o într-un bol. Încălzește smântâna lichidă până aproape de punctul de fierbere și toarnă-o imediat peste ciocolată. Așteaptă două minute înainte să amesteci și să încorporezi smântâna fierbinte în ciocolată. Adaugă untul tăiat cubulețe și încorporează-l. Toarnă acest ganaș pe suprafața tartei și nivelează-l. La final, presară din loc în loc zmeură proaspătă.
S-ar putea ca la prima vedere atâția pași și etape de răcire și așteptare să pară dificil de realizat. Dar nu sunt. Ca să te conving, găsești mai jos un video cu fiecare etapă de pregătire a tartei.
Desertul trebuie să mai stea în frigider măcar o oră până când îl poți felia. Dar fiecare minut în care aștepți merită pe deplin. Fiecare felie e densă și cremoasă și păstrează în ea aroma nucilor și gustul intens de ciocolată, fără să te copleșească.
E un desert minunat pentru orice anotimp, chiar și atunci când zmeură lipsește. Eu i-aș pune toamna felii de prune sau de pere zemoase, iarna coji de portocală confiată, iar primăvara aș căuta prin toate rezervele din cămară și aș pune din plin dulceață de coacăze sau afine.
Și cred că mai important decât atât e să faci desertul ăsta cu drag și cu gândul la vacanță.
Arata foarte bine si cred ca este si extrem de gustoasa. Cum modificam cantitatile pentru o tarta de 30 cm?
Este, într-adevăr, o tartă foarte gustoasă cu aromă intensă de nucă și ciocolată. Dacă vrei să o faci într-o formă mai mare, ar trebui să înmulțești cantitățile cu 3.
Regula pe care eu o aplic e destul de simplă și s-a potrivit până acum în cazul mai multor rețete. Cresc cantitățile cu încă o porție la fiecare 4cm de diametru al vasului în care pregătesc rețeta. Spre exemplu, dacă aș face o tartă de 22cm ar fi nevoie de 1+1/2 porții din rețetă. Pentru 24cm ar fi nevoie de 2 porții. Și așa mai departe.
Estimarea mea pentru o tavă cu diamentrul 30cm e de 3 porții de cremă de nuci și ganaș de ciocolată. În cazul aluatului cred că e suficient un singur pachet, cu condiția să întinzi puțin aluatul cu sucitorul, astfel încât să îți acopere toată tava.:)
buna ziua! frumoasa postarea si reteta…as avea doua intrebari
1. ce locuri din Transilvania recomandati ptr vizita,ptr cineva care nu a fost niciodata acolo?
2. de unde ati luat paleta cu maner de lemn?
multumesc
Bună. Mă bucur că ți-a plăcut rețeta. Cât despre locurile frumoase din Transilvania, mie mi-au plăcut toate prin care am trecut: Mălâncrav, Alma Vii, Saschiz, Cloașterf, Meșendorf, Viscri. Toate au un farmec aparte și povești frumoase.
Iar paleta depre care vorbești e, de fapt, un cuțit destul de vechi cu mâner frumos din lemn. Și pe care sincer nu mai știu de unde și când l-am luat. De obicei, vânăm târgurile de vechituri și obiectele vechi din bucătăriile prietenilor atunci când vrem să ne întregim recuzita. 🙂
multumesc mult…..succes in tot ceea ce faceti