De pe la începutul lunii am pândit dovlecii potriviți în piață. Strigă după mine că a venit în sfârșit partea aia de toamnă care să îmi placă și mie în farfurii și prin cuptoare. Dacă ar fi să aleg dintre tot ce e acum de sezon, dovleacul e pe primul loc. Îmi place culoarea, îmi place mirosul, îmi place textura, îmi place că îl pot combina cu mirodenii (aproape toate cele pe care le pui în vin fiert 🙂 ), că îl pot pune în prăjituri, în tartă, în plăcintă, în supă, între legume la cuptor, lângă friptură, în paste. (Simt că am zis destul ca să conving). Mi-aș lua bostani să îi țin așa înșirați la geam și pentru fiecare în parte aș căuta o rețetă să îl pună în valoare. Prima pe listă, toamna asta, a fost o prăjitură densă, în care gustul dovleacului se simte subtil, amestecat cu mirodeniile. Dar cred eu că nu mă voi opri doar la ea. Tocmai ce mi-am mai cumpărat un dovleac.
Prăjitură cu dovleac copt
Ingrediente:
- 280g făina
- 2 lingurițe praf de copt
- 1 linguriță bicarbonat
- 2 lingurițe scorțișoară
- ½ linguriță nucșoară
- ½ linguriță cardamon
- ½ linguriță ghimbir pudră
- un praf de sare
- 220g piure de dovleac
- 180ml lapte bătut
- 225g unt moale
- 180g zahar tos
- 45g zahăr brun
- 3 ouă
Mod de preparare:
Partea cea mai frumoasă, care îți umple casa de miros de toamnă, e coacerea dovleacului. Evident că poți folosi și piure de dovleac gata făcut, cumpărat la borcan. Dar e plin de zahăr și nu e așa parfumat și dătător de miros în casă.
Așa că ia cu încredere un dovleac plăcintar din piață. Luptă-te cu el să îl tai și scobești. Asta e cea mai grea operațiune. Taie-l în bucăți mai mici sau lasă-l în jumătăți (după cum ai loc în cuptorul tău) și coace-l la foc mic (150-160C) vreo câteva ore, cât să fie moale atunci când îl înțepi cu furculița. Vei zice că e prea mult atâta dovleac copt, dar partea bună e că îl poți pune la congelator pentru alte rețete. Sau să îl mănânci la desert, stropit cu niște zahăr pudră sau miere și un praf de scorțișoară.
Vreo 220g dovleac păstrează-le pentru prăjitura asta și pasează-le împreună cu laptele bătut pentru a obține un amestec lichid.
Pentru prăjitură, freacă untul cu zahărul tos și zahărul brun până când se spumează. Adaugă ouăle, pe rând, și încorporează-le pe fiecare în parte.
Într-un bol, amestecă făina cu praful de copt, bicarbonatul, mirodeniile și sarea.
Încorporează în untul amestecat cu ouă (pe rând) jumătate din ingredientele uscate (făină și celelalte mirodenii), apoi ingredientele umede (piureul de dovleac amestecat cu lapte bătut) și la final restul de făină.
Toarnă aluatul într-o formă de guguluf / bundt cake cu capacitatea 1,5litri (din ceramică sau metal) unsă bine cu unt topit.
Coace timp de 45-50 minute la 180C sau până când o scobitoare înfiptă în prăjitură iese curată. (Începe să verifici de pe la minutul 40). Scoate prăjitura din cuptor, lasă-o 5 minute să se răcorească în tavă, apoi răstoarnă-o pe un grătar ca să se răcească de tot.
Prăjitura asta cu dovleac e minunată și călduță, și rece, și imediat ce ai făcut-o, și după două zile de stat în frigider, și simplă, și cu glazură. Eu i-am făcut o glazură din 225g zahăr pudră amestecat cu 60ml zeamă de lămâie. Iar deasupra i-am presărat nuci coapte.
Inspirație: www.cozycakescottage.com
Dovleacul tau arata diferit si ca aspect si intensitatea culorii decat „ludaul„ bunicii copt in „bloader„ ce e un mic cuptor al sobei cu lemne. Nu il cunosc pe acesta lunguiet, cel rotund e auriu si intens dulce dar si compact, insa dp ce e copt complet devine fraged, aromat si fin. Am mancat cea mai buna placinta cu dovleac mult laudata mie de amica mea, banateanca, ca fiind specialitatea mamicii ei. Aluatul era foetaj cu ulei, ma gandesc ce nebunie iese cu unt, iar umplutura din dovleac ras si cred calit in tigaie, ori copt intai in bloader si apoi ras. Poate e o idee de reteta…Nu stiu cum erau coapte, dar erau de forma patrata, ce m-ar duce cu mintea ca puteau fi asezate in tava si coapte in cuptor. Poate e o idee pt o reteta! Dar, erau atat de buune! Nu degeaba le tot laudase amica mea banateanca. Spunea insa ca necesita multa munca. Motiv pt care se faceau si in cantitati mari. Dar intr-adevar erau foarte bune.
Am citit toate mesajele tale trimise aici, dar și la alte rețete. Mă bucură și îmi fac bine. Mă fac să mă gândesc că nu am ales grești dumul ăsta “dulce”.
Îmi plac poveștile tale despre copilărie, bunici și prieteni de prin alte zone ale țării. Și mă bucur că le citești și pe ale mele și că ai găsit partea frumoasă a lor. Apreciez sfaturile și inspirația pe care mi le-ai adus. 🙂