– Sunteţi împreună?
– Nu (zic)!
– Am crezut că da, de vreme ce aţi vrut acelaşi dovleac…
– Nu. Fiecare cu dovleacul lui … (am zis) … Şi am aruncat un ochi bărbatului de lângă mine.
Pusesem ochii pe aceeaşi bucată portocalie de dovleac şi tot drumul spre casă m-am gândit ce va face bărbatul ăla cu ochi verzi – albaştri cu dovleacul pe care mi l-a suflat fix de sub mâna. Şi mă întrebăm dacă, totuşi, am fi fost împreună, cine ar fi cedat primul: eu sau el? Să fi fi fost tartă sau să fi fost supă de dovleac? (căci eu asta cred că a făcut domnul cu dovleacul lui)
Al meu s-a transformat mai întâi sub căldură cuptorului. Am uitat de el câteva ore (nu ştiu sigur câte) la 150C, fără să îi fac nimic. Doar l-am admirat cum se înmoaie şi se rumeneşte. (Evident că vei realiza că e mai mult decât dublu faţă de cât îţi trebuie pentru o tarta. Timp în care îţi dai seama că ai fi putut să îl împaci şi pe bărbatul cu ochi verzi – albaştri: rămânea suficient din dovleacul tău… şi pentru supă lui).
Tartă cu dovleac şi bezea
Ingrediente (pentru 8 porţii / tartă cu diametrul 23cm):
Pentru aluat:
- 175g făină
- 2 linguri zahăr
- un praf de sare
- 115g unt rece, tăiat cubuleţe
- 3-4 linguri apă rece
Pentru umplutura cu dovleac:
- 450g dovleac copt (păsat, blendat)
- 250ml smântână grasă pentru frişcă (32% grăsime)
- 125ml lapte
- 3 ouă
- 150g zahăr brun (dacă nu ai, merge şi zahărul alb)
- 1 linguriţă pudră ghimbir
- 1 linguriţă scorţişoară
- ½ linguriţă nucşoară
- ½ linguriţă cuişoare măcinate
- 1 linguriţă extract de vanilie
Pentru bezea:
- 2 albuşuri
- 60g zahăr
Mod de preparare:
Pentru aluat … e suficient să amesteci făina cu sarea şi zahărul. Să adaugi cubuleţele de unt rece şi să le frămânţi delicat cu degetele până când le încorporezi bine în făină şi amestecul e uşor nisipos. Adaugă apă rece şi adună tot aluatul cu răbdare. Scoate-l pe masă, frământă-l de câteva ori cu podul palmei şi înveleşte-l în folie alimentară înainte să îl pui la rece (măcar 30 de minute).
Întinde aluatul într-un disc mare. (E fragil şi de-asta e mai bine să îl rulezi pe folia în care a fost acoperit. Îl vei putea muta mai uşor, apoi, în tavă de tarta). Taie-i marginile care sunt în plus şi pune-l cu tot cu tavă la rece, 10 minute.
Între timp, încinge cuptorul la 180C şi pune aluatul (înțepat din loc în loc cu o furculiță) la copt în orb (adică cu o hârtie de copt şi nişte greutăţi deasupra), timp de 15-20 de minute. Apoi, alte 5 minute fără greutăţi.
Şi …între timp te ocupi de umplutură. Adică, pui piureul de dovleac la un loc cu smântâna, laptele, ouăle şi restul ingredientelor. Şi le pui pe foc cât să le încălzeşti, fără să uiţi să amesteci în ele din când în când.
Tot amestecul se toarnă în coaja de tartă coaptă şi se pun împreună la cuptor încă 40-45 minute. Oricum trebuie să stai cu ochii pe ea şi după vreo 35 de minute începi să verifici dacă e gata. Adică, umplutură se va umfla puţin (că un sufleu) şi mijlocul tartei trebuie să fie încă uşor lichid (practic … să tremure că o piftie).
Tarta trebuie lăsată la răcit înainte să îi pui bezeaua bătută din albuşurile cu zahăr.
Nu îţi bate capul să o aşezi ordonat. Cu cât mai “ciufulită” cu atât mai bine. Că să o rumeneşti, deschide din nou cuptorul la 220C. Pune tava de tartă pe un grătar cât mai sus și mai aproape de rezistențele cuptorului şi lasă să se rumenească bezeaua timp de 4-5 minute.
Inspiraţia mea: www.davidlebovitz.com
