– Sunteţi împreună?
– Nu (zic)!
– Am crezut că da, de vreme ce aţi vrut acelaşi dovleac…
– Nu. Fiecare cu dovleacul lui … (am zis) … Şi am aruncat un ochi bărbatului de lângă mine.
Pusesem ochii pe aceeaşi bucată portocalie de dovleac şi tot drumul spre casă m-am gândit ce va face bărbatul ăla cu ochi verzi – albaştri cu dovleacul pe care mi l-a suflat fix de sub mâna. Şi mă întrebăm dacă, totuşi, am fi fost împreună, cine ar fi cedat primul: eu sau el? Să fi fi fost tartă sau să fi fost supă de dovleac? Căci eu asta cred că a făcut domnul cu dovleacul lui. 🙂
Al meu s-a transformat mai întâi sub căldură cuptorului. Am uitat de el peste o oră la 150C, fără să îi fac nimic. Doar l-am admirat cum se înmoaie şi se rumeneşte.
Tartă cu dovleac şi bezea
Ingrediente (pentru 8 porţii / o tartă cu diametrul 23cm):
Pentru aluat:
- 175g făină
- 2 linguri zahăr
- un praf de sare
- 115g unt rece, tăiat cubuleţe
- 3-4 linguri apă rece
Pentru umplutura cu dovleac:
- 225g dovleac copt (păsat, blendat)
- 125ml smântână grasă pentru frişcă (32% grăsime)
- 65ml lapte
- 2 ouă
- 75g zahăr brun
- ½ linguriţă pudră ghimbir
- ½ linguriţă scorţişoară
- ¼ linguriţă nucşoară
- 2 cuișoare măcinate fin într-un mojar
- 1 linguriţă extract de vanilie
Pentru bezea:
- 2 albuşuri
- 60g zahăr
Mod de preparare:
Pentru aluat, amestecă făina cu sarea şi zahărul. Adaugă cubuleţele de unt rece şi frământă-le cu degetele până când încorporezi bine untul în făină şi amestecul e uşor nisipos. Adaugă apa rece şi adună tot aluatul cu răbdare. Scoate-l pe masă, frământă-l de câteva ori cu podul palmei şi înveleşte-l în folie alimentară înainte să îl pui la rece, timp de 30 de minute.
După timpul petrecut la rece, întinde aluatul într-un disc mare. Folosește-te de folia alimentară și întinde-l pe suprafața ei. Aluatul e fragil şi de-asta e mai bine să îl rulezi pe folia în care a fost acoperit. Îl vei putea muta mai uşor, apoi, în tavă de tarta.
Așează aluatul în tavă, presează bine pe margini și baza tăvii și taie marginile care sunt în plus. Înțeapă aluatul din loc în loc cu o furculiță. Pune tava la rece, în congelator, timp de 10 minute.
Coace apoi aluatul în orb, în cuptorul preîncălzit la 180C , timp de 15-20 de minute cu greutăți. Apoi, alte 5 minute fără greutăţi. Despre ce înseamnă să coci în orb am scris AICI.
Între timp, te ocupi de umplutură. Adică, pui piureul de dovleac la un loc cu smântâna, laptele, zahărul, ouăle, mirodeniile și vanilia. Le blendezi pentru a omogeniza amestecul și le pui într-o crăticioară, pe foc mediu, cât să le încălzeşti, fără să uiţi să amesteci în ele din când în când.
Tot amestecul călduț se toarnă în coaja de tartă coaptă în orb.
Coace tarta la 180C, timp de 35-40 minute. Este gata când umplutură se va umfla puţin, că un sufleu, iar mijlocul tartei trebuie să fie încă uşor lichid și să tremure dacă miști tava.
Scoate tarta din cuptor și lasă-o să se răcească perfect înainte să pui deasupra ei bezeaua.
Pentru bezea ai două variante. Fie faci o bezea italiană sau elvețiană pe care o vei arde la suprafață cu o torță de bucătărie după ce o pui peste tartă.
Fie faci o bezea normală și pui la rumenit în cuptor. Și aici ai două opțiuni. Fie la funcția cu ventilație, la 220C, timp de 5-6 minute, în partea superioară a cuptorului. Fie la funcția grill, la 180C, timp de câteva minute.
Eu am ales varianta de bezea elvețiană.
Pune zahărul și albușurile într-un vas metalic suficient de mare, pe foc, la bain-marie, și bate în ele cu un tel până când zahărul se dizolvă și amestecul este fierbinte.
*** Testul simplu e să înmoi degetul (ai grijă să nu te arzi) în amestec și să freci între degete. Dacă nu se mai simt granulele de zahăr, atunci treci la pasul următor.
Dacă ai termometru, atunci temperatura amestecului nu trebuie să treacă de 60-62C.
Ia vasul de pe bain-marie și mixează la viteză mare, aproximativ 10 minute, până când vasul este rece și obții o bezea tare și lucioasă.
Întinde bezeaua pe suprafața tartei răcite formând denivelări ca niște valuri din ea. Rumenește la suprafață cu o torță de bucătărie. Și tarta e gata de feliat. 🙂
Inspiraţia mea: www.davidlebovitz.com
