Sunt dimineți în care mă trezesc și, cu ochii aproape închiși, mă târăsc spre frigider căutând o bucățică de ciocolată. Now, that’s addiction!

Nu îmi închipui vreun moment important în care eu nu mă redresez instant cu o bucățică de ciocolată. Când îmi dădeam examenele în facultate mă păcăleam că îmi trec emoțiile dacă mănânc o bucățică. Când îmi ia sânge pentru analize, asistenta mea preferată mă îndeamnă să îmi cumpăr la ieșire o ciocolată. Când mă răsfăț îmi iau sau primesc (după caz) bomboane de ciocolată cu lichior. Printre primele mele interviuri pentru Foodstory am insitant să merg să îi cunosc pe băieții de la Choco Fashion, iar ei au fost atât de drăguți încât să mă lase o zi întreagă printre pralinele lor. Iar la practica de la cursul de cofetar, printre primele lucruri pe care am învățat să le fac a fost mousse-ul de ciocolată Caraibe.

Oricum mă duc…tot de ciocolată dau. De obicei, e neagră, dar mai fac și excepții, de ciocolată albă sau cu lapte pentru mousse-urile preferate. Cel alb este o senzație dacă ai norocul să dai peste o ciocolată bună.

Îti trebuie în jur de 200g ciocolată albă ruptă în bucăți, peste care pui 4g gelatină înmuiată în apă rece și imediat 160ml lapte fierbinte (dat în clocot). Amesteci cu răbdare până când toata ciocolata se topește și aștepti tot cu răbdare să se închege bine acest amestec.  Atât de bine încât să arate aproape ca o budincă. Îi bați cu un tel rotund până îl aduci la stadiul de cremă și încorporezi în el 200g frișcă. De aici imaginația se poate juca.

Îl poți pune în aproape orice tort, îi poți adauga fructe proaspete, nuci caramelizate, fulgi de ciocolată neagră. Orice îți place.