Duminicile sunt făcute pentru noi. Pentru lumini filtrate de o draperie grea, pentru aşternuturi moi şi pijamale albe. Pentru mirosul de cafea ce trece dincolo de uşa închisă, pentru sunetele surde de linguriţă ce amestecă în cană, pentru felii de pâine prăjită cu unt şi dulceaţă cu parfum de portocale.
Duminicile sunt făcute să le petreci în pat, sub singurul pretext că e prima zi liberă dintr-o nouă viaţă sau ultima din haosul din care vrei să scapi. Duminicile sunt făcute să împărţi fericire şi planuri spuse în şoaptă cu ochii pe fereastră deschisă.
Duminicile sunt făcute pentru a fi înmulţite cu doi, iar atunci când socoteală nu îţi iese îţi scoţi pe masă resursele de fericire: făina şi untul. Şi le faci aluat. Le păzeşti cu răbdare şi le umpli cu felii de mere şi praf de scorţişoară, le îmbraci în zahăr brun şi smântână şi le scoţi la soare pe pervaz.
Plăcintă cu mere
Ingrediente ( 8 portii):
Aluat:
- 230g făină
- 230g unt
- un praf de sare
- 75ml apă rece
Umplutură:
- 5-6 mere (potrivite)
- 200g zahăr brun
- 1 linguriţă scorţişoară
- un praf nucşoară
- 3 linguri făină
- 30g unt
- 70ml smântână dulce lichidă
- 40g migdale tocate
Aluatul ăsta e marea descoperire a unei dimineţi de duminică în care untul şi făină mi-au salvat ziua. Am umplut un bol mare cu făină ceruntă, am amestecat în ea praful de sare şi m-am jucat cu degetele în untul rece tăiat în cubuleţe până când l-am fărâmiţat bine în făină. Nu prea mult, ci cât să îi las şi bucăţele mai mari, care să se topească mai târziu la căldură camerei.
Am pus apă şi am muncit aluatul cu o lingură de lemn, apoi l-am răsturant pe masă şi l-am învelit cu o folie de plastic. Cât să îl atingă puţin şi să îl lase să respire. I-am dat 10 minute de libertate, cât făină să tragă din umezeală apei şi a untului.
După … am adunat tot amestecul dezordonat la un loc şi l-am întins cu sucitorul într-un dreptunghi. L-am împăturit în trei (pe lăţime), l-am rotit 90 de grade pe masă şi l-am întins din nou într-un dreptunghi. Şi am repetat operaţiunea de trei ori, presărând din belşug făină şi pe masă, şi pe el, şi pe sucitor. La final l-am îmbrăcat bine în folie alimentară şi l-am pus la rece (în jur de o oră).
L-am împărţit în două: două treimi şi o treime. Partea mai mare am întins-o într-o foaie subţire şi am acoperit cu ea o tavă de tarta (23cm diametru), i-am tăiat marginile şi din restul de aluat întins am tăiat discuri mici (cu un cutter de biscuiti). Împreună le-am pus la rece până când a fost gata umplutură.
Merele tăiate felii, stropite din plin cu zeamă de lămâie (ca să rămână frumoase), le-am amestecat cu zahăr brun, scorţişoară, nucşoară şi făină. Le-am pus într-o tigaie largă în unt încins şi le-am perpelit pe foc până când zahărul a început să se caramelizeze. Le-am stins cu smântână dulce şi le-am adăugat migdalele. Au mai stat pe foc încă 3-4 minute şi apoi au fost răsturnate cu totul în tavă pregătită cu aluat.
Le-am acoperit cu discurile de aluat, am uns cu un ou bătut cu 2 linguri de apa şi am presărat zahăr peste ele.
Toată plăcintă asta a stat la cuptor, la 180C, timp de 40 de minute, timp în care s-a rumenit frumos şi a lăsat în urmă dâre de parfum de scorţişoară.
