Fericirea mea supremă (în orice zi și pe orice vreme) e o bucată de pâine cu coajă crocantă și un cubuleț de unt rece. Untul e pentru mine un răsfăț și relația mea cu el e foarte specială. E pornită de la momentul copilăriei (când primeam felii de pâine de unt cu miere și cacao cu lapte) și ajunsă la împrietenirea supremă acum, când îl simt înmuiat de căldura mâinilor mele atunci când frământ aluaturi. Textul ăsta nu e o odă pentru unt așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci motivul pentru care eu am ajuns să caut pâine bună, pe care să întind cubulețul meu de unt, plăcere vinovată pe care încerc să o reduc la câteva degustări pe săptămână.
A fost o perioadă în care am visat să fac pâine cu maia acasă și încă nu am renunțat la idee. Caut doar timpul și răbdarea cu care să o iau din nou de la capăt și să cresc o maia bună cu mâna mea. Până atunci mă bazez pe pâinea cu maia pe care o găsesc în oraș. Norocul meu e că o am mai mereu în drum și pe aproape de locurile prin care trec zilnic, dar și dacă aș fi mai departe tot aș face la câteva zile un mic ocol ca să cumpăr pâine bună. Pâine care miroase dumnezeiește când e fierbinte și abia scoasă din cuptor, cu un gust ușor acrișor și imperfectă în suprafață. Sunt sigură că de unele din locurile astea ați mai auzit, altele sunt new entry sau despre altele nu știați mai nimic până acum. Ideea e să aveți curaj și să le luați la rând, să încercați mai multe sortimente până când una din pâini vă pică așa…cu tronc și faceți din ea o obișnuință.
Pe scurt, pe unde merg eu și îmi place să cumpăr pâine (cu precizarea că lista rămâne deschisă pentru noi sugestii și locuri pe care nu le-am descoperit încă în București):
Pain Plaisir – pe oamenii de aici i-am cunoscut când erau la foarte început și mi-au fost tare dragi din prima. Și mi-a plăcut mirosul de la ei de cum deschizi ușa și îți fură ochii Anemonele alea din foietaj uns cu mult unt. Au pâini dense și frumoase, pâini de inspirație franceză și știu mulți francezi care merg acolo special pentru ele. Ce să iei? Orice îți face cu ochiul fiindcă nimic nu te va dezamăgi.
CROCANT – e new entry pe piață și sper să le meargă din plin fetelor de aici. Pâinea casei mi-a căzut cu tronc e după ce am nimerit fix în ziua deschiderii și am mâncat-o la ei pe terasă cu unt și ierburi.
Brutăria Colț de Pâine – am ajuns la ei în căutarea unor chifle bune pentru burgeri și pe lângă ele am descoperit și alte pâini speciale. Au și bagel(și) în caz că te apucă cheful să faci niște sandvișuri altfel și niște sărățele care mi-au rămas imprimate pe creier fiindcă erau tare bune.
Brutăria Brot Manufactur – La început nu mi-au fost în drum. Apoi mi-a adus el, din Obor, pâine bună nemțească. Apoi i-am căutat eu și am descoperit că vând deja în 4 locații din București, iar una dintre ele e în drumul meu zilnic, la Piața Domenii. Ideea e că au pâine bună, caldă, în mai multe variante și forme, pe care ți-o dau și doar jumătate dacă numai atât vrei să iei.
TARTELIER – pe Irina și Ștefan i-am cunoscut când scriam la Foodstory. Mi-a plăcut pasiunea lor pentru lucruri bine făcute și ideea lor de afacere. Pentru o perioadă au dispărut din peisaj, dar au revenit acum la o adresă nouă, cu aceleași pâini bune. Pâinea lui Mihoc este în continuare specialitatea casei , dar mai au una pe listă pe care abia aștept să o încerc: pâine cu brânză de burduf.
