Prăjiturile mele pornesc de cele mai multe ori după aceeași regulă: am o aromă principală, iar în jurul ei caut să construiesc un amestec de alte arome și culori. Niciodată nu știu care va fi rezultatul final pentru că mă răzgândesc de multe ori pe parcurs, improvizez, ratez, o iau de la capăt, renunț la ideea principală, ajustez. Nu se desfășoară totul într-un nor de faină și valuri de ciocolată (deși ar fi frumos să se întâmple așa) și nu e în joc o tragedie, ci o delicioasă încercare de a descoperi cea mai bună combinație. De cele mai multe ori totul se transformă într-o așteptare febrilă în fața cuptorului sau a ușii de la congelator, mereu cu ochii pe ceas.

Cofetăria a fost pentru mine în ultimii doi ani o continuă uimire și motivație, în care am învățat că totul este mai exact decât într-o problemă de matematică. Creativitatea are loc la nivelul aromelor. Dincolo de asta e știință și nimic nu e o întâmplare.

În cazul meu, prăjiturile încep cu un vraf de cărți deschise pe covorul din living. Ce aș gusta? Ce aș testa nou? Cum aș pune împreună? Cât de mare sau de mic să fie? Cum va arăta poza de final? (recunosc că uneori pornesc chiar de la poza de final și încerc să refac procesul invers descompunând fiecare element)

Urmează o schiță (așa am văzut eu la marii cofetari) în care creionez straturi, texturi și arome. Pe marginea ei adaug ingrediente, calculez și raportez cantități, pași, timp, temperaturi, totul într-un desen alambicat cu săgeți și semne de exclamare.

Totul se întoarce în bucătărie unde se desfășoară lupta cu boluri, tăvi, spatule, teluri, mixer și robot în același timp, uneori contra cronometru.

Punerea în scenă începe cu un tocător din lemn, un platou, o bucată de pal, un bloc de gresie (de care am făcut rost cu greu) și răscolirea în sertarul cu tacâmuri.  Se mută lumini prin casă, se schimbă cel puțin 3 fețe de masă, se stă în picioare pe scaun, se respiră abia după seturi de poze făcute cu aparat și orice gadget la îndemână. Gustatul…are loc la multe minute după ce farfuria cu porția perfectă a așteptat cuminte să se facă din nou ordine.